Geamuri de fațadă
În percepția noastră asupra arhitecturii, aspectul exterior al clădirii joacă un rol principal. Comoditatea de planificare, gândirea ingineriei și fiabilitatea soluțiilor constructive nu sunt realizate imediat, iar frumusețea fațadei dă impresia la prima vedere. Structurile de fațadă sunt cartea de vizită a clădirii, mijlocul gândirii creative a arhitectului, reflectă principiile estetice și compoziționale de bază ale autorului.
FUNCȚIA DE BAZĂ
Factorii naturali de bază care influențează asupra păstrarii fațadelor: fluctuațiile mari de temperatură pot duce la formarea de fisuri, vânt și precipitațiile pot duce la distrugerea completă a fațadei, umiditatea poate duce la coroziune și putrezire, radiațiile ultraviolete solare decoloreaza fatada, procesul de distrugere accelerată în condiții ecologice nefavorabile.
Astăzi, în construcții se aplică o varietate de structuri de fațadă. Ele pot fi împărțite în mai multe grupuri: un singur strat (piatră, cărămidă, lemn, tencuială), folosind placarea exterioară (materiale de țiglă, cărămidă pentru placări exterioare, toate tipurile de lambriuri, etc.), sisteme de fața multistrat. În plus, există fațade tradiționale și moderne. Primele constau din componente naturale și au o istorie lungă de aplicare (de exemplu, tencuiala – mai mult de 4000 de ani). Istoria modernă nu are mai mult de 150 de ani. Acestea utilizează materiale artificiale sau derivate din cele naturale. Dezvoltarea lor se referă la progresul tehnic în domeniile construcțiilor și chimice, precum și la creșterea cerințelor de izolare termică a clădirilor. Niciodată energia nu a avut un impact atât de mare asupra arhitecturii ca în zilele noastre. Sarcinile de economisire a energiei și reducerea poluării termice a mediului au devenit factorul determinant al evoluției sistemelor de fațadă în ultimele decenii.
Fațadele devin sisteme de termoizolare de înaltă tehnologie, care au adunat toate realizările științei materialelor, ingineriei termice și mecanicii construcțiilor. Pentru a înlocui metodele tradiționale de finisare cu ajutorul compoziției de vopsea și tencuieli decorative au venit noi, care satisfac creșterea cerințele de exploatare a proprietăților acoperirilor și capabile de a reduce drastic consumul de energie al clădirilor prin creșterea calități termoizolante.
PIERDERI DE CĂLDURĂ ȘI DE ECONOMISIRE A ENERGIEI
Se știe că pierderile de căldură în clădirile rezidențiale au loc nu numai în detrimentul pereților, dar gardurile exterioare sunt considerate în mod tradițional cauza lor principală. Chiar și pentru casele joase, această valoare atinge 35% din pierderile totale. În clădiri cu mai multe etaje se poate ajunge la 60-80%. Valoarea pierderii de căldură este afectată de materialele utilizate. Apa scade semnificativ rezistența termică, astfel încât structurile de protecție trebuie protejate în mod fiabil de precipitații. În același timp, acestea ar trebui să asigure o deviere eficientă a excesului de umiditate din încăpere. Casa nu este o stație spațială, nu poate fi sigilată. În plus, durabilitatea construcției și confortul de a rămâne în clădire depind în mod direct de cât de bine “respiră” pereții. În fața proiectanților stă o sarcină dificilă-de a crea o astfel de construcție de perete, care, cu o rezistență considerabilă ar asigura transferul eficient de vapori de apă din cameră spre exterior și, în același timp, o barieră pentru umiditatea exterioară, precum și o rezistență termică ridicată. Numai lucrarea convenită a întregului “tort” oferă rezultate optime. Grosimea necesară a fiecărui strat și combinatoriul lor este determinată de calculul termotehnic, în care se iau în considerare factori precum locația casei, scopul și configurația acestuia, numărul de etaje, orientarea pe părțile laterale ale luminii.