Structuri de fațadă

În percepția noastră a arhitecturii, aspectul exterior al clădirii are un rol principal. Comoditatea de planificare, ingineria și fiabilitatea soluțiilor constructive nu se observă imediat, iar frumusețea fațadei dă impresia la prima vedere. Structurile de fațadă sunt cartea de vizită a clădirii, concentrarea creativității arhitectului, reflectă principiile estetice și compoziționale de bază ale autorului.

FUNCȚIA DE BAZĂ

Factorii naturali de bază care influențează asupra păstrării fațadelor: fluctuațiile mari de temperaturi pot duce la formarea de fisuri, vântul și precipitațiile pot duce la distrugerea completă a fațadei, umiditatea poate duce la coroziune și putrezire, radiațiile ultraviolete solare decolorează fațada, procesul de distrugere se accelerează în condiții ecologice nefavorabile.

Astăzi în construcții se aplică o varietate imensă de structuri de fațadă. Ele pot fi împărțite în câteva grupe: cu un singur strat (piatră, cărămidă, lemn, tencuială), folosind placarea exterioară (materiale de țiglă, cărămidă pentru placări exterioare, toate tipurile de lambriuri, etc.), sisteme de fața multistrat. În plus, există fațade tradiționale și moderne. Primele constau din componente naturale și au o istorie lungă de aplicare (de exemplu, tencuiala – mai mult de 4000 de ani). Istoria celor moderne nu are mai mult de 150 de ani.  Acestea utilizează materiale artificiale sau derivate din cele naturale. Dezvoltarea lor se referă la progresul tehnic în domeniile construcțiilor și chimice, precum și la creșterea cerințelor de izolare termică a clădirilor. Niciodată energia nu a avut un impact atât de mare asupra arhitecturii ca în zilele noastre. Sarcinile de economisire a energiei și reducerea poluării termice a mediului au devenit factorul determinant al evoluției sistemelor de fațadă în ultimele decenii.

Fațadele devin sisteme de termoizolare de înaltă tehnologie, care au adunat toate realizările științei materialelor, ingineriei termice și mecanicii construcțiilor. În locul metodelor tradiționale de finisare pe baza compoziției de vopsea și tencuielilor decorative, au venit noi, care satisfac creșterea cerințelor de exploatare a proprietăților acoperirilor și capabile de a reduce cardinal consumul de energie al clădirilor prin creșterea calități termoizolante.

PIERDERI DE CĂLDURĂ ȘI EFICIENȚA ENERGETICĂ

Se știe că pierderile de căldură în clădirile rezidențiale au loc nu numai din cauza pereților, dar părțile exterioare sunt considerate în mod tradițional cauza lor principală. Chiar și pentru casele joase, această valoare atinge 35% din pierderile totale. În clădirile cu mai multe etaje se poate ajunge la 60-80%. Volumul pierderii de căldură se datorează materialelor utilizate. Apa scade semnificativ rezistența termică, astfel încât structurile de protecție trebuie protejate în mod special de precipitații. În același timp, acestea ar trebui să asigure o eliminare eficientă a excesului de umiditate din încăpere. Casa nu este o stație spațială, nu poate fi ermetică. În plus, durabilitatea construcției și confortul de a înăuntrul clădirii depind în mod direct de cât de bine “respiră” pereții. În fața proiectanților stă o sarcină dificilă-de a crea o astfel de construcție de perete, care, cu o rezistență considerabilă ar asigura eliminarea eficientă a vaporilor de apă din cameră spre exterior și în același timp, o barieră pentru umiditatea exterioară, precum și o rezistență termică ridicată. Numai acțiunea întregului “sandwich” oferă rezultate optime. Grosimea necesară a fiecărui strat și combinatoriul lor este determinată de calculul termotehnic, în care se iau în considerare factori precum locația casei, scopul și configurația acestuia, numărul de etaje, orientarea pe părțile laterale ale luminii.